Rafturi, sertare, dulapuri, etajere, toate pline cu ceea ce vreodată ne-ar putea fi de folos.
Lucruri ce au rămas nemişcate luni sau ani întregi, dar pentru care s-ar putea ivi o utilitate cândva.
Ce efect ar putea să aibă toate acestea asupra minții noastre?
Poate nu ştim de strânsa legătură dintre spațiul nostru fizic şi cel mental, sau poate doar evităm să privim cu sinceritate cât de mult se influențează reciproc cele două aspecte.
Nu evităm din ignoranță, ci din frică.
Te-ai întrebat vreodată, însă, a cui este frica pe care o simți când ai vrea să te desparți de ceea ce deții şi nu îți mai este necesar în prezent?
Cândva, poate, ai noştri înaintaşi au trăit vremuri în care a-şi putea procura sau nu minimul necesar pentru supraviețuire era un lucru cu care se confruntau zilnic.
Întrebarea "Oare vom avea ce mânca la masa următoare?" poate era constant în mintea lor şi nu îşi permiteau să rateze nicio ocazie de a aduna sau accepta tot ceea ce găseau ca mijloc de a-şi asigura existența pentru încă o zi.
Totodată, unii dintre strămoşii noştri au învățat că utilitatea obiectelor poate fi reinterpretată, pentru că trebuia să fii inventiv şi să te descurci în orice situație, cu puținul pe care îl aveai la îndemână.
Astfel, fără să stăm pe gânduri, ne surprindem uneori adunând lucruri care ni se oferă, pe care le găsim, sau care sunt la un preț atât de mic încât pare ilogic să nu profităm de oportunitatea respectivă. Casa devine din ce în ce mai plină, iar sentimentul de siguranță pe care credeam că îl vom simți când am adus acele obiecte în spațiul nostru înconjurător, se transformă în angoasă şi senzație de sufocare.
În toți oamenii de pe acest pământ există, însă, o dorință mai mult sau mai puțin ascunsă pentru simplitate, iar tu, dragă cititorule, ai simțit cu siguranță cum sufletul tău s-a liniştit numai la amintirea acestui cuvânt sublim: simplitate.
Cum să facem să trăim în simplitate?
Simplitatea nu este simplă în zilele noastre, nu-i aşa?
În primul rând, uită-te în jur şi răspunde sincer la următoarea întrebare: "Cum ar fi să fac spațiu pentru ca ceva nou să aibă loc să se aşeze în cel mai bun mod pentru mine şi pentru viața pe care vreau să o trăiesc începând din acest moment?"
Apoi continuă, introducând puțin entuziasm: "Cum ar fi în mintea mea dacă nu ar mai trebuie să am grijă de atât de multe lucruri?" Să ținem cont că orice lucru trebuie, dacă nu întreținut, măcar şters de praf din când în când.
"CE AŞ FACE CU TIMPUL RECUPERAT?" - întrebarea decisivă.
Dacă vei rămâne cu timp pentru tine, abia atunci vei putea începe să aduni ceea ce îți va fi de un real folos acum şi pentru totdeauna.
Clipele petrecute în linişte, ascultând nevoile sufletului nostru, ne vor reaminti faptul că suntem aici pentru a trăi în comuniune cu ceilați, pentru a construi relații pline de compasiune şi de ajutor reciproc, nu să adunăm lucruri, iar ceea ce vom dărui celorlalți din timpul pe care îl vom crea efectiv, scăpând de responsabilitățile pentru lucrurile inutile, ne va oferi acea stare pe care mereu am căutat-o: starea de a ne simți cu adevărat în siguranță şi de un real folos , ştiind că ceea ce nu ține de material se transformă în ceva ce nu împovărează, nu se strică şi nu se distruge şi ne va însoți şi ne va alimenta cu energie şi pace pentru totdeauna.
Acum este cel mai bun moment să onorăm viața strămoşilor noştri, să ne readucem în momentul prezent şi să păstrăm doar ceea ce corespunde cu viața pe care vrem să o trăim de acum încolo. Să nu lăsăm lucrurile să ne copleşească fizic ṣi mental, păstrând în minte mereu următoarea frază: "De astăzi, aleg ca în loc să am grijă de lucruri, să am grijă mai mare de oameni."
Fie ca sufletul tău şi sufletele tuturor celor asupra cărora vei avea un impact pozitiv, să se simtă despovărate cu ajutorul deciziei pe care tocmai ai luat-o!
Mihaela Botezatu