Ne ajută cu ceva pacea interioară sau mai tare ne încurcă pentru că ne face mai puțin activi şi mai puțin implicați în atingerea obiectivelor noastre?
Un om care nu îşi mai găseşte nici liniştea, nici odihna, nici bucuria de altădată, va şti să răspundă cât de arzător este dorul de pace din inima sa.
Atunci când ne-am îndepărtat de Sine şi tot ce am creat este valabil doar aici, în existența scurtă de pe pământ, simțim un fel de siguranță, care de fapt este ca un lup în blană de oaie.
Această siguranță este ceea ce ego-ul îți trânteşte în față cu nonşalanță, zicându-ți:
"Iată, ai bani, te învârți în cercuri înalte, ai o funcție pe care toți oamenii o recunosc, eşti respectat şi numele tău, când este rostit, îi face pe cei din jurul tău să simtă că au în fața lor pe cineva care se află la un nivel la care ei nu vor ajunge niciodată. Vezi să nu pierzi niciodată aceste lucruri, pentru că te vei pierde pe tine!"
Şi, cu acest discurs în minte, faci orice este nevoie să...nu te pierzi pe tine.
Dar TU eşti toate acestea?
Dar Sufletul tău unde este?
Şi Sufletul ar vorbi cu tine:
"Ai venit pe lume inocent, ai căutat iubirea peste tot, era tot ce conta pentru tine. Ai râs, ai plâns, ai trăit plin de curiozitate şi de avânt. În soare, în lună, în stele, în ploaie, în zăpadă, în flori, în copaci, regăseai şi o parte din tine şi în întreaga lume tu erai un întreg univers aparținând universului întreg. Dar, cu cât vremea a trecut, lumea a început să îți spună cum se trăieşte viața aici, pe pământ şi tu ai început să o crezi. Atunci ai uitat să mai vorbeşti cu Sursa ta, ai început să aduni materie şi ți-ai făcut un nume...pe pământ.
Anii ai trecut şi tu nici măcar nu mai ştii de unde ai venit şi cu ce scop. Vii de la munca ta, te bucuri de lucrurile tale, de statutul tău, totul este un atribut al persoanei tale. Sunt însă clipe scurte când îți este dor...îți este dor de odihna în care niciun gând nu te frământă, îți este dor de uimirea cu care descopereai lumea, îți este atât de dor de tine şi de mine...de Sufletul tău. Eu ți-am păstrat toate amintirile despre pace şi despre iubire. Eu nu îți voi spune:"Ascultă-mă!", eu nu poruncesc, eu doar mă rog în linişte şi aştept vremea când te vei întoarce la mine."
Iată cât de mare este diferența, dragul meu om, între pămant şi Cer!
Şi poate, în seara aceasta, când vei inchide ochii pentru a-ți odihni trupul, vei deschide ochii care îți arată calea spre Sufletul tău şi vei alege pacea măcar pentru câteva minute.
Roagă-te să poți să stai acele minute doar cu Sufletul tău, în pace.
Doar pentru atât să te rogi, pentru nimic mai mult şi toate celelalte ți se vor adăuga ție.